Lecturile vacantei – „Cantec de leagan de la Auschwitz”

„Trebuia să-mi iubesc până și dușmanii. Era singurul mod de a nu deveni și eu un monstru.”

Sunt pasionată de lectură și ador să citesc mai mult decât să mănânc…. ciocolată..hehehe…. deși e mare bătălie pentru primul loc.

Adevărul este că nu îi înțeleg pe cei care se plictisesc? Cum aș putea când sunt înconjurată de o bibliotecă uriașă ce abia așteptă să mă încânte?!

In 28 decembrie 2021 am citit-o în două ore și jumătate atât de prinsă am fost! Nu e un roman care să mă cucerească prin schimbări de situație, întorsături, suspans, ci e un roman care m-a convins prin intensitate, prin emoție, prin povestea tulburătoare pe care Mario Escobar a conturat-o plecând de la povestea adevărată a asistentei germane Helene Hannemann.

Din cauză că era căsătorită cu un țigan, ea, soțul și cei cinci copii ai lor au fost trimiși la Auschwitz în mai 1943 și „cazați„ în lagărul țiganilor, la Birkenau. După sosirea macabrului dr. josef Mengele, Helene este aleasă să înființeze și să conducă o creșă și o școală… pare un non sens în iadul de acolo, dar citind cartea veți descoperi și sensul și scopul….

„Eram o corabie veche în mijlocul furtunii și copiii mei mă ancorau de viață. Trebuia să continui să lupt pentru ei, să mă agăț de speranță, să înfrunt fiecare zi și să mă rog pentru sfârșitul coșmarului.” Helene Hannemann

Este foarte greu să vorbești despre o asemenea carte. Nu e o carte pe care doar o citești, ci pe care o simți, despre care n-ai putea să o relatezi celorlalți… eventual să le-o dai în dar… După ce o citești, simți nevoia să o rumegi, să spun așa, în mintea și-n sufletul tău. Te doare, te emoționează și-ți atinge sufletul. Iar cei care sunt părinți pot fi copleșiși de realitatea acestei drame.

„(…) Mamele nu au ideologii. Copiii sunt singura noastră cauză, patria noastră. Poate că, pentru bărbați, uciderea și moartea pentru idei poate fi ceva firesc. Pentru noi, purtătoarele vieții, uciderea în numele idealurilor e cea mai rea aberație creată de omenire. Mamele capabile de generarea vieții nu ar putea să devină niciodată complice la atât de multă moarte.” Helene

E una dintr-o serie de cărți care descriu crâmpeie din Holocaust și care mă ajută să fiu recunoscătoare pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce am! Care îmi dă curajul să înfrunt necazurile vieții și mă ajută să rămân ancorată în speranță! Asta vă doresc din suflet și vouă! Puteți atinge ușor ținta: două – trei ore de lectură ce generează emoție!