”Viața, orice viață, durează foarte puțin. Dar dacă ai reușit să fii fericit, măcar o clipă, a meritat osteneala de a o fi trăit.”
Dacă îți imaginezi că bibliotecara de la Auschwitz era un adult cu experiență de viță și un psihic călit și că avea la dispoziție un raft cu cărți pe care să le împrumute deținuților atunci te anunț că asta e o ficțiune fără nici cea mai vagă asemănare cu realitatea! Dimpotrivă, Dita este o fată de 14 ani care își pune zilnic viața în pericol pentru a-și îndeplini misiunea păstrătoare de speranță de a se îngriji de cele 8 cărți, pe care, în mod creativ, reușește să le ascundă de vigilența călăilor.
”Dita se uita la cărți, dar mai ales le mângâia. Erau rupte la colțuri și subliniate, ponosite, cu cercuri roșiatice de umezeală, unele dintre ele mutilate…, dar erau o comoară. Faptul că erau atât de fragile le făcea și mai valoroase.”
În carte am descoperit și povestea altor persoanje, povești de dragoste ce mi-au înflorit un zâmbet pe buze, dar care mi-au transformat ochii în izvoare sărate, mi-au trezit speranța și mi-au spulberat-o, sufletul a tresăltat, ca apoi să-mi fie sfărmat și risipit precum cenușa din crematorii. Am descoperit prietenii dintre cele mai neobișnuite, dar și frumoase, și chiar dacă acel loc era menit să extermine viețile prizonierilor, să-i stoarcă de orice putere și să le nimicească speranțele, am dat peste caractere care au ținut cu dinții de fiecare fărâmă de lumină…
Cel mai inspirator aspect al romanului (bazat pe fapte și personaje reale, Dita fiind încă în viață la apariția cărții) mi se par persoanele-cărți sau cărțiile vii, acele persoane care cunoșteau atât de bine subiectul unei cărți că îl povesteau cu lux de amănunte.
”-Dacă privim realitatea, simțim scârbă și furie. Nu ne mai rămâne decât imaginația, doamna Marketa.
-Adaugă-mă pe lista ta de cărți.
-Mulțumesc doamnă Marketa. Bine ați venit în bibliotecă!”
Când se îndoiește că eforturile ei de a răspândi lumina au fost zadarnice, Dita primește răspunsul de la începutul articolului.
”-O clipă! Cât de scurtă?
-Este de ajuns să fii fericit cât timp arde o lumânare de când se aprinde până se stinge.
Dita rămâne tăcută și cântărește câte lumânări s-au aprins și s-au stins în viața ei … Mica ei bibliotecă este o cutie cu lumânări.”
Am citit multe cărți pe tema Holocaustului, mai ales cele despre țara morților vii: Auschwitz! ”Bibliotecara de la Auschwitz” a fost una dintre cele mai tulburătoare dintre acestea, dar și o carte care și-a pus amprenta pe suflet și va rămâne așa multă vreme, mi l-a frânt, dar mi l-a și mângâiat.
Nu sunt cuvinte potrivite pentru a descrie astfel de cărți fie ele bazate pe fapte reale sau imaginare! Cert este că sunt menite să te zguduie din temelii… Te ajută să prețuiești cu adevărat ceea ce ai, să mulțumești cu adâncă recunoștință pentru pâinea de fiecare zi nu doar să repeți pe de rost o cerere dintr-o rugăciune în care poate nici nu mai crezi!
